Dragi frați și surori,

Se apropie sărbătoarea de Paște. Din nou și din nou, ne dăm seama că poate suntem prea preocupați de noi înșine și de atât de multe alte lucruri decât terburile noastre adevărate. Ne pasă cu adevărat de cei care ne-au fost încredințați sau de ceea ce ne ține? Cu toate acestea, de multe ori stăm chiar în jurul aceleiași mese și suntem departe unul de celălalt nu doar atunci când vorbim la telefon.
Se pare că sărbătorim, dar îl ignorăm pe cel Celebrat. Cu toate acestea, El este întotdeauna alături de noi, ne poartă și ne dă speranță.

Uneori lăsăm sărbătoarea să fie acoperită de lucrurile lumești și chiar de noi înșine. Totuși, vestea bună a învierii trebuie să fie mulțumită și împărtășită de către noi, și toată lumea trebuie încurajată să înțeleagă acest lucru.

"Nu este aici, pentru că a înviat, cum a spus." 

Acesta conține tot ceea ce inima umană dorește cu adevărat: speranță asupra deznădejdii, lumină în întuneric și triumful vieții asupra morții.

Cu toții purtăm poveri, răni, îndoieli și există zile în care sufletul nostru este cenușiu și greu. Jertfa lui Hristos de pe cruce aduce lumină tocmai acestor momente cenușii. Pentru că El a murit pentru noi ca să putem trăi. Și a înviat pentru ca și noi să putem avea o viață nouă – deja aici, în această lume.

O sărbătoare este atunci când dragostea învinge. Nici frică, nici furie, nici îndoială, nici trecere. Iubirea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o pe cruce ne invită și pe noi să iubim – nu numai atunci când este ușor, ci și atunci când este dificil. Familia este școala acestei iubiri, unde învățăm să iertăm, să o luăm de la capăt, să avem răbdare și să acceptăm.

Paștele  este și o invitație: să îndrăznim să tragem o linie din nou și din nou, să o luăm de la capăt, să ne împăcăm unii cu alții. Pentru a lepăda durerile vechi, așa cum Isus a dat jos vălul morții. Și să îmbrac în schimb haina vieții noi – veșmântul iubirii, păcii și speranței.

Fiecare Paște este o șansă de a fi asemănător lui Hristos. Nu peste noapte, ci pas cu pas... ca la Calea Crucii. Uneori cu înțelegere, ascultare, cu perseverență, cu atingere, cu o inimă iertătoare. Aceasta ar fi sărbătoarea adevărată! Așa devine sărbătoarea o realitate – nu doar în biserică, ci și în sufragerie, bucătărie, muncă, în adâncul sufletului nostru.

 "Eu sunt învierea și viața. Oricine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi." (Ioan 11:25)
Hristos a înviat! A înviat cu adevărat! Sărbători fericite!